Real Time Web Analytics
Diverse

Sugestie de vacanță – Cabana cu veverițe

căutarea unei căsuțe

Vacanța e timpul relaxării, al descoperirilor, al poveștilor și recent întoarsă din vacanță, simt o nevoie aprigă să vă povestesc ce am descoperit. Iar, cei implicați merită cu prisosință să fie descoperiți. Mi-am propus ca direcție în această vară Bucovina, nu o mai văzusem din anii ’70. Am ales locația, ca de obicei, “scotocind” internetul în căutarea unei căsuțe mici, departe de lume, cu muuuuuultă verdeață, dacă se poate chiar lângă pădure, și cu un ceva anume căruia francezii i-ar spune “chic”. Am găsit-o lângă Vatra Dornei, iar promisiunea anunțului a fost depășită din plin.

”Cabana cu veverițe” ne-a primit într-o seară, după un lung drum București – Vatra Dornei, de mi se părea că nu mai ajung, fiind o persoană care bate țara în lung și în lat doar pentru plimbare. Gazdele ne-au întâmpinat zâmbitoare, ne-au arătat ce era de arătat și ne-au lăsat să ne odihnim. În acea seară nu am descoperit prea multe, aveam ochi doar pentru paturile care s-au dovedit minunate. A doua zi am început să ne uităm atent și să ne minunăm de tot ce găseam: barul din lemn care masca o mică bucătărie, ornamentele tavanului și ale pereților, care dădeau locului un aer de cabană vânătorească, dulăpioarele din camere, foarte potrivite pentru haine și alte lucruri pe care le scoți din valiză și le vrei aranjate frumos, ornamentele din lemn de pe pereți, aflate în prelungirea cuierului așa încât să aibă și rol estetic și să protejeze și peretele. În living am admirat o sobă mare care, fiind plasată în mijlocul casei, încălzea toate trei camerele. Eram într-o căsuță rustic-chic în care aveam să ne simțim foarte bine.

căutarea unei căsuțe

Ca orice turist ne-am dat și noi cu părerea și am presupus că mobilele și ornamentele au fost făcute la comandă ca să se potrivească atât de bine, plus că cine o fi făcut planul, sigur era bun meseriaș.

Când am ieșit afară, în acea primă dimineață de vacanță, am descoperit împrejurimile și aceeași grijă pentru fiecare colțișor: cișmeaua cu apă de izvor, a cărei albie era făcută dintr-un buștean, balustrada care mărginea veranda căsuței, fusese tot un buștean cu o formă șerpuită, locul de grătar, balansoarul, florile din ghivece, ici-colo prin curte tot felul de pietre pictate, chioșcul acoperit, cu masă și bănci, aflat chiar pe malul micului iaz din curte.

căutarea unei căsuțe

Da, chiar în curtea căsuței este amenajat un mic iaz, înconjurat de sălcii, cu o mică arteziană în mijloc, ca să ne bucurăm de susurul apei, două fotolii scobite în două buturugi mari, numai bune de odihnă pe malul apei, cu un zmeuriș aflat pe latura de la soare, din care zilnic culegeam zmeura pe măsură ce se cocea și cu o bărcuță care aștepta să ne plimbe.

Era clar, Dumnezeu a fost cu noi și nimerisem în rai!

Tot în acea dimineață ne-am întâlnit și cu proprietarul și dintr-una în alta, am început să aflăm poveștile fiecărui colțișor al locului. Dar, ce ne-a uimit și mai mult este faptul că a făcut totul cu mâinile sale și după propriile planuri. Nu, meseria lui nu e de constructor de case, ci de pompier, restul vine din pasiune, din dragoste pentru lemn, pentru muncă, pentru moștenirea de la bunici, pentru locurile minunate, pentru oameni, pentru familie.

Bărcuța de pe iaz a fost descoperită în casa bunicilor, are peste o sută de ani și folosea pe vremuri la traversarea Bistriței, așa că a trebuit restaurată. De fapt, pentru ea s-a făcut iazul! Și cum iazul n-ar fi iaz fără pește, hai să fie și ceva pește, hai să fie și o micuță crescătorie de păstrăvi. Ca și cum celelalte ocupații ale gazdei nostre nu cereau timp, muncă și pasiune!

căutarea unei căsuțe

Căsuța a fost terminată în 2015 și acum e în curs de extindere cu încă o camera, plus baie și bucătărie, cu intrare separată față de prima. Am avut astfel ocazia să vedem procesul de lucru în detaliu: cum se prind ornamentele de lemn pe perete și tavan, astfel încât să poată fi date jos ușor la curățenie, cum au fost gândite patul și dulapurile, bucătăria, baia. Gazda tot povestind, am aflat că absolut tot ce s-a facut, există ca document foto și scris, ca să rămână pentru posteritate. Coșurile sobelor au instrucțiuni de demontare și de curățare puse într-un loc special amenajat, bușteanul din care s-a făcut balustrada căsuței are povestea lui scrisă, la fel și fotoliile de lângă iaz.

Ne-am bucurat că există astfel de oameni și mai ales, că am avut ocazia să-i întâlnim.

Iar povestea nu ar fi completă fără cea de unde vine numele casei, povestea veverițelor găzduite într-o căsuță a lor și construită special pentru ele.

Într-o zi, în timp ce tăia un copac din pădure, a observat că din copac a căzut ceva. A văzut niște chestii mici ce semănau a pui de…cine știe ce. Erau vreo patru și i-a lăsat acolo pe un pat de frunze. Acasă a povestit întâmplarea soției și fetei, care au insistat să se întoarcă în pădure, să ia puii de ce-or fi, ca să nu-i lase pradă sălbăticiunilor. Culmea, i-a găsit nevătămați acolo unde îi lăsase! Și așa au ajuns patru ființe mici, încă oarbe, să fie crescute și hrănite cu siringa până ce s-a dovedit că erau pui de veveriță. Au căpătat astfel căsuța lor și au dat nume casei celei mari.

căutarea unei căsuțe

”Cabana cu veverițe” și Dorina și Victor Mihai vă așteaptă! Sunt multe povești de aflat și de spus.

Daniela

Dintr-o ingineră chimistă care s-a jucat câțiva ani de-a finisarea lemnului, Daniela s-a făcut jurnalistă, fără să se dea de trei ori peste cap, deoarece la începutul anilor 90 majoritatea inginerilor deveneau altceva. Și uite așa, se împlinea un vis din copilărie. De atunci, a scris pe la diverse reviste, a trecut pe la televiziune și a rămas, până în ziua de azi, la radio.

1 comentariu

Adaugă un comentariu