Tehnici de Finisare

Uscarea lacului în funcție de tipul lui

Vă spuneam la un moment dat că lacurile trebuie alese în funcție de proprietățile lor. Astfel, pentru o masă ne intereseaza foarte mult rezistența lacului la agresiuni (zgâriere, pătări, loviri), pe când la alte piese de mobilier acest lucru nu este atât de important. La fel, un obiect din lemn care stă afară va trebui să reziste la acțiunea factorilor de mediu, pe când unul din interior nu are astfel de probleme. Aceste proprietăți sunt date de tipul lacului, de rășina din care este facut el. Rășina este cea care determină și felul în care lacul se usucă. Condițiile pentru o uscare naturală corectă fiind descrise în alt articol, vă propun să vedem cum are loc uscarea lacului în functie de rășina care-i determină caracteristicile.

În funcție de natura rașinii, uscarea poate fi de 3 feluri: uscare fizică, uscare chimică și uscare combinată.

Uscarea fizică este specifică produselor nitrocelulozice – unul dintre cele mai vechi, mai simple și mai ușor de aplicat lacuri. Rășina de bază, nitroceluloza, este dizolvată într-un amestec de solvenți. După aplicare, uscarea lacului are loc prin simpla evaporare a solvenților. Procesul este reversibil. Daca se pune diluant peste pelicula de lac va începe să se dizolve, va deveni din nou lichidă. Este un dezavantaj din punct de vedere al rezistentei peliculei, dar un avantaj dacă se dorește refacerea finisajul din diverse motive. Pelicula de lac nu rezistă daca se răstoarnă un pahar cu alcool peste ea, în schimb, dacă există defecte sau se dorește înlocuirea finisajului, pelicula de lac se “spală” pur și simplu cu diluant.

Când pelicula se obține în urma unei reacții chimice dintre doua componente, de tipul A+B, atunci este vorba despre uscarea chimică. Este cazul produselor poliuretanice, acrilice cu întărire sau poliesterice. Dacă vă hotărâți să lucrați cu astfel de produse, trebuie să știți că reacția începe imediat după ce întăritorul (componenta B) se amestecă cu rășina de bază (componenta A). Uscarea nu este însă instantanee, veți avea timp să faceți aplicarea amestecului. Timpul în care produsul continuă să fie lichid se numește pot-life (timp de viață) și diferă în funcție de tipul de produs. Poate fi de la 15-20 minute, pâna la 6-8 ore sau chiar mai mult. După acest timp, amestecul nu mai trebuie aplicat chiar dacă este în continuare lichid, deoarece își pierde proprietățile. Devine mai vâscos și trebuie rezistat tentatiei de a mai adauga diluant și a-l folosi în continuare. De ce? Pentru că între timp amestecul a reacționat, iar diluantul nu dizolvă compusul format, reacția fiind ireversibilă.

Avantajul folosirii acestor tipuri de produse este rezistența foarte bună a peliculei. Dezavantajele pornesc de la pot-life. Adică, în cazul în care se amestecă o cantitate mai mare decât cea necesară, diferența rămasă se pierde dacă nu va fi folosită în limita pot-life-ului. De asemenea, pot apărea probleme dacă amestecul dintre componente nu este făcut corect si conform cu indicațiile si proportiile specificate în fișele tehnice sau pe ambalaj.  Dacă nu se adaugă întăritor deloc, pelicula nu se usucă și rămâne lipicioasă. Dacă se pune o cantitate mai mică, pelicula rezultată este moale, fără rezistență mecanică, iar dacă se pune mai mult, pelicula devine casantă.

uscarea lacului
sursa foto: paintingguy.com

Uscarea materialelor hidrodiluabile este un exemplu de uscare combinată. Produsele hidrodiluabile sunt dispersii de diverse rășini în apă. În momentul în care sunt aplicate, apa se evaporă, moleculele se apropie și reacționează între ele, formând un alt produs (pelicula de lac) care nu mai este solubil în apă. De aceea am spus întotdeauna că este foarte importantă ventilarea la acest tip de produse. Ea ajută la eliminarea cât mai rapidă a apei.

Tot uscare combinată este și în cazul uscării vopselelor alchidice. Pelicula se formează în urma evaporării solventului și a reacției dintre rășina alchidică și oxigenul din aer. Atât timp căt vopseaua este acoperită și nu ajunge în contact cu oxigenul din aer, ea rămâne lichidă. Aplicată în strat subțire, elimină mai repede solventul, iar suprafața mare de contact cu aerul grăbește uscarea. După folosire, recipientele se închid penteu ca vopseaua să reziste cât mai mult în stare lichidă. Ea va forma o pojghiță uscată deasupra pentru ca deja a intrat aer în recipient. De aceea uneori, în trecut, se punea deasupra vopselei ulei de in pentru a se elimina contactul vopselei cu aerul intrat în cutie.

Doar alegând corect materialele de finisare nu aveți garanția că veți obține pelicule de calitate. Ele trebuie aplicate și uscate corect, respectând recomandarile producătorilor.

Categorii

Abonează-te la newsletter