Finisare DIY

Un mod curat, la propriu, de a finisa lemnul – “lăcuirea” cu săpun

Țările nordice nu încetează să mă impresioneze cu modul lor simplu de a aborda lucrurile, cu înclinația către natural. De data aceasta m-au surprins cu un mod tradițional de lăcuire a lemnului. Este vorba despre “lăcuirea” cu săpun. Cu toate că pare greu de crezut că există un astfel de mod de a proteja lemnul este unul destul de obișnuit în Danemarca, unde în anii ’70 întâlneai frecvent piese de mobilier și chiar pardoseli din lemn astfel lăcuite. Pare atât de neverosimil încât te gândești dacă nu este o glumă. Te uiți la săpunul cu care-ți speli mâinile zi de zi și te gândești că este imposibil ca el să-ți protejeze mobila. Cum adică, nu se duce la prima atingere, la prima ștergere cu cârpa de praf? Se pare ca nu și încerc să vă conving de asta în continuare.

cu săpun
sursa foto: arhichoke-ltd.com

Cum spuneam, finisarea cu soluții de săpun este un lucru obișnuit în țările din nordul Europei. Se obține un finisaj cu luciu scăzut sau total lipsit de luciu ceea ce este perfect pentru acea parte de lume. Se folosește pentru acoperirea lemnului deschis la culoare – arțar, frasin, stejar alb – pentru că nu schimbă culoarea lemnului și nu îngălbenește în timp. Finisajul obținut are un tușeu moale, plăcut. Ca rezistență este asemănător finisajului cu ceară, având nevoie de reîmprospătare periodică. Se recomandă aplicarea direct pe lemn sau peste același tip de finisaj (refacerea peliculei după un timp).

cu săpun
comodă sursa foto: meganblake.com

Nu vă gândiți acum să vă duceți în baie, să luați săpunul și să începeți să frecați cu el mobila din lemn, că nu este așa de simplu. Săpunul folosit trebuie să fie natural, fără adaosuri de odorizanți, detergenți sau alte chimicale. Practic este acel săpun care se găsește la magazinele de produse naturale sau bio, care se obține printr-o reacție simplă de saponificare. Nu știu câți își mai amintesc, dar era o vreme când mulți își făceau săpun în casă. Bunica mea strângea toată grăsimea care rămânea de la porc, untură care nu era folosită și odată cu venirea verii începea să se strice, uleiul sau untura rămase de la prăjit, adăuga soluție de sodă caustică și făcea săpun. Parcă o văd cum amesteca în vasul pus pe pirostrie în curte, la foc de lemne. Verifica după metode de ea știute să nu fie prea “sodos” sau prea gras, pentru ca nu era bine în niciunul din cazuri. Prea sodos însemna prea agresiv, prea gras nu spăla bine. Întotdeauna însă îi ieșea perfect, iar rufele ei străluceau de curățenie.

Dar să revenim la lăcuire. Deci vorbim de săpun natural, obținut din uleiuri vegetale (așa sunt obținute acum aceste săpunuri) și o soluție alcalină. Săpunul trebuie să fie alb, curat și sub formă de fulgi. Pot fi folosite și săpunuri sub forma clasică, de calup, dar numai după ce au fost date pe răzătoare, exact ca o bucată de brânză. Acești fulgi se dizolvă în apă fierbinte obținându-se ceva între o cremă mai densă și o ceară moale. Este practic lacul cu care se finisează lemnul.

cu săpun
sursa foto: popularwoodworking.com

Modul cum se face amestecul dintre apă și fulgii de săpun poate duce la obținerea a 2 tipuri de soluții. Dacă se amestecă o cantitate mai mare de apă cu 2-3 linguri de fulgi de săpun se obține o soluție care aplicată pe lemn, dă un aspect fără luciu. De exemplu, se fierb 4 părți (în volum) de apă și se amestecă cu o parte de fulgi de săpun. Se agită amestecul energic până când fulgii sunt total dizolvați, apoi se lasă să se liniștească. În timp sapunul se adună în partea de sus, întărindu-se ca o ceară.

cu săpun
sursa foto: popular woodworking.com

Se folosește dupa 24 de ore. Se aplică cu o cârpă iar excesul se șterge cu carpa curată. Se lasă să se întărească o oră dupa care se șlefuiește cu abraziv 320 și se aplică un alt strat. Se pot aplica cate straturi se dorește. Pentru protecție, fără a se vedea niciun fel de strat, sunt suficiente 2 straturi. Dupa al 4-lea strat începe să fie vizibil “lacul”.

cu săpun
sursa foto: popularwoodworking.com

O altă metodă de a obține lacul este amestecarea unor cantități egale de fulgi de săpun și apă fiartă (tot volumetric). Se adaugă săpunul, inițial în jumătate din cantitatea de apă și se amestecă energic. Se adaugă treptat, ca la maioneză, și cealaltă cantitate de apă. Se va obține o soluție cremoasă care în câteva ore va avea aspectul unei maioneze albe.

cu săpun
maioneza sursa foto: popularwoodworking.com

Se lasă într-un borcan până a doua zi să se liniștească. Aplicarea în acest caz este similară aplicării shellac-ului. Se ia o lingură de “maioneză” și se pune într-o cârpa care se strânge având lacul în interior.

cu săpun
pregătire pentru aplicare sursa foto: popularwoodworking.com

Cu acest tampon se freacă lemnul pentru a depune pe lemn o cantitate mică de lac. Fiecare strat se lasă la uscat o oră dupa care se șlefuiește. Cu creșterea numărului de straturi începe să se vadă și semiluciul lacului.

cu săpun
aplicare cu solutie maioneza sursa foto: popularwoodworking.com

Cum am spus, este o metodă care necesită o reîmprospătare la intervale de timp la fel ca finisarea cu ceară. Și tot la fel ca ceara, nu rezista la lichide fierbinți, substanțe abrazive, solvenți. Este însă un lac care protejează, nu schimbă culoarea lemnului și ce este cel mai important, este sigur și inofensiv. Plus că, după ce ați făcut o astfel de treabă, nu aveți nicio problemă cu curățarea mâinilor sau al celorlalte obiecte și materiale folosite. De fapt, s-ar putea să fie mai curate ca la început. 🙂

cu săpun
mobilă lăcuită cu săpun sursa foto: popularwoodworking.com

10 comentarii

Adaugă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

    • Cam asa este povestea corpului de mobila de bucatarie din articol. Clientul a dorit ca lemnul sa arate cat mai natural si sa pastreze culoarea. Initial au vrut sa aleaga intre ceara si ulei, dar ambele schimbau culoarea lemnului. De lac nu putea fi vorba deoarece clientul isi dorea un finisaj natural. Atunci i-au propus varianta cu sapun si el a acceptat. A iesit mobila din fotografie si clientul a fost multumit. S-a intamplat in Anglia. Asa ca, nu se stie niciodata. 🙂

  • si nu aveti nici un pic de obraz cand plagiati articole cu tit cu poze de pe blogurile oamenilor care chiar au incercat ce spuneti aici in fitzuica dumneavoastra?

  • Frumos si placut de citit articolul , indiferent daca e tradus sau nu de undeva ! Multumesc si pentru multele celelalte articole utile si bine explicate pe intelesul tuturor ! Felicitari ! Finisajul cu sapun e ceva ce nu am auzit pana acum , am invatat ceva nou si interesant azi 🙂 ! Multumim doamna Mihaela Radu !

      • Buna ziua , va rog din suflet sa ma ajutati cu un sfat …. doresc sa curat o lada de zestre dein lemn (a bunicii ), ma puteti indruma cum si cu ce ??? Multumesc!

        • Buna ziua.
          Daca vreti numai sa curatati lada, fara sa o decapati (sa inlaturati straturile de lac), aveti cateva sfaturi aici.
          Daca vreti sa ajungeti la lemn trebuie sa indepartati straturile de lac/ceara/ulei/vopsea. Puteti folosi diluant, dar trebuie munca mai multa, sau decapant. Sunt solutii de decapare in magazinele DIY. Se aplica cu pensula, se lasa un timp sa actioneze (cat scrie pe instructiuni) si se indeparteaza stratul inmuiat cu o racleta (un spaclu). Dupa acea suprafata se sterge cu diluant si se slefuieste cu burete abraziv.
          Indepartarea starturilor vechi de lac se poate face si prin sablare, dar trebuie sa gasiti o firma care face asa ceva pentru ca este un proces pentru care va trebuie instalatii speciale.
          Succes!

  • Exact la sapunul de casa m-am gandit si io – se faceau si la mine acasa cate-o transa-doua in fiecare sfarsit de iarna, si-n consecinta aveam sapun cat sa aprovizionam toata strada pe-un cincinal. Doar ca daca folosesti absolut orice grasime ramane in casa, risti sa aibe sapunul culoare (galbuie, maronie, pe-acolo, in functie de culoarea grasimilor folosite), si ma gandesc ca asa un sapun ar colora si lemnul. Ceea ce probabil pe-un fag n-ar fi o problema, ala fiind lemn usurel colorat de felul lui.

  • Metoda nu este numai din tarile scandinave, ci se folosea si in Ardeal si Banat.
    Eu am mai prins asa ceva. Bunicul meu dadea cu sapun periodic pe obiectele vechi de mobilier din foioase cu esenta deschisa la culoare si mai ales pe sculele din lemn de tamplarie din atelierul propriu.
    Mai exista si varianta frecare sapun si eara alternativa.

Categorii

Abonează-te la newsletter