Diverse Mașini și Scule

Praful de lemn – riscuri potențiale pentru sănătate și moduri în care pot fi reduse

praf de lemn

Am ales acest subiect la sugestia unui prieten al revistei a cărui sănătate a fost afectată pentru că a stat mult timp într-un mediu contaminat cu praf de lemn. Tema era provocatoare drept pentru care am început documentarea. Am găsit o mulțime de materiale legate de probleme de sănătate cauzate de praful de lemn, problemele apărând și din cauza compușilor din lemn, nu numai a prafului în sine. Am încercat o sinteză a tuturor acestor informații, iar rezultatul îl aveți mai jos.

Sursele de praf de lemn

Nu poate fi conceput lucrul cu lemnul fără rumeguș și praf de lemn. Indiferent cât de performant este sistemul de exhaustare praf tot va exista. Toate utilajele care taie, frezează și găuresc lemnul sau panourile derivate din lemn sunt tot atâtea surse de praf chiar dacă au sisteme de aspirație a prafului.

Praful apare și în procesele de șlefuire a lemnului sau a panourilor. Cea mai nocivă este șlefuirea manuală, iar dacă cel care șlefuiește nu poartă mască, riscul de apariție în timp a problemelor respiratorii este foarte mare.

O mare problemă este și praful reintrodus în sistem. Este vorba despre praful acumulat care este curățat prin procedee cei permit să revină în atmosfera din atelier. Mai exact, când se face curățenie în atelier sau în secție nu se folosesc cârpe ude sau sisteme de aspirație ci este îndepărtat pur și simplu din locurile unde s-a depus. Astfel ajunge din nou în aerul din incintă și este respirat de cei care își desfașoară activitatea acolo.

Alergiile și problemele sunt studiate în ideea că praful provine de la lemn netratat chimic. Dacă este procesat, riscul apariției unor substanțe la care organismul să reacționeze negativ crește. Este cazul lemnului tratat cu biocide (lemn folosit la exterior) sau al plăcilor derivate din lemn.

praf de lemn
sursa foto: ourinovativeproject.blogspot.com
Ce urmări poate avea expunerea prelungită la praf de lemn. Cum acționează acest praf

Sunt trei moduri prin care acționează praful asupra celor care lucreză cu lemnul:

  • ca particule solide care ajung prin respirație în nas, gât și plămâni, prin contact direct pe piele sau în ochi;
  • prin compușii chimici existenți in diferitele specii de lemn;
  • prin bacteriile, ciupercile și mucegaiul existente în lemn.

Particulele solide de praf de lemn pot provoca iritații ale pielii și ochilor, respirație dificilă, gât uscat și dureros. În timp pot apărea dermatite, alergii, conjunctivite, bronșite sau rinite. Expunerea îndelungată la praf poate duce la instalarea bolilor profesionale.

Problema cea mare o reprezintă particulele sub o,3 microni care nu sunt reținute de filtre, nici chiar de cele de înaltă performanță HEPA (High Efficiensy Particulate Air). Ele ajung să fie absorbite în organism prin piele sau prin pereții plămânilor și dau reacții imunologice. Pot apărea hipersensibilități ale plămânilor care se manifestă numai în timpul programului de lucru iar simptomele pot fi confundate cu ușurință cu cele ale gripei sau răcelii.

Compușii chimici din lemn pot fi foarte diferiți. Faptul că acum se lucrează tot mai mult cu lemn exotic este motivul pentru care apar diverse forme de alergii în domeniu prelucrării lemnului. O parte dintre compușii chimici din lemn nici nu sunt încă identificați. Lemnul îi dezvoltă ca adaptare la mediul în care traiește, pentru a se apăra de insectele din zonă sau pentru a fi mai rezistent în acele condiții meteoclimatice. Acești compusi sunt mai concentrati spre interiorul lemnului și de aceea cei care fac prelucrările secundare sunt mai expuși la boli și alergii comparativ cu operatorii din prelucrarea primară.

Dar nu toți compușii chimici sunt necunoscuți. Speciile care fac parte din aceleași clase au aceeași compuși agresivi chiar dacă cresc în zone diferite. De exemplu, există diverse specii de palisandru sau de abanos care, chiar dacă cresc în locuri diferite, dezvoltă aceiași compuși chimici agresivi. Cedrul roșu este o altă specie agresivă, una dintre cele mai agresive din punct de vedere chimic. Dar și specii care cresc la noi, precum nucul sau arțarul, conțin compuși care pot genera alergii. Pentru a vă face o idee aveți aici o listă cu specii de lemn din toată lumea și problemele pe care le pot genera.

În urma contactului îndelungat cu compușii chimici din astfel de esențe de lemn pot apărea dermatite de contact, descreșterea capacității pulmonare, hipersensibilitate pulmonara sau astm ca boală profesională.

De multe ori nu praful sau compușii chimici din lemn sunt cei care dau alergii sau boli ale sistemului respirator ci mucegaiul, bacteriile și ciupercile care se dezvoltă pe sau în lemn. Este recomandată folosirea lemnului sănătos și uscat conform întrebuințării lui ulterioare. Dacă se descoperă semne ale infestării cu microorganisme este bine sa se evite contactul cu pielea și să se folosească echipament de protecție, atât pentru mâini, cât si pentru nas și gură.

praf de lemn
sursa foto: autoextract.co.uk
Expunerea controlată scade riscul îmbolnăvirilor

Cum spuneam, este imposibil să beneficiezi de un mediu total lipsit de praf de lemn atunci când lucrezi în domeniul prelucrării lemnului. Însă pot fi luate măsuri astfel încât să existe cât mai puține urmări neplăcute. Iată câteva dintre ele:

  • instalarea în secții și ateliere a sistemelor de exhaustare performante;
  • folosirea filtrelor HEPA la sistemele de exhaustare pentru a elimina și particulele mai fine de praf;
  • achiziționare de scule și mașini prevăzute cu sisteme de absorbție a prafului;
  • informarea în legătură cu specia de lemn folosită și înlocuirea ei atunci când prezintă risc crescut de îmbolnăvire;
  • alegerea, atunci când este posibil, a proiectelor ce implică mai puține operații generatoare de praf de lemn;
  • folosirea sculelor ascuțite. Sculele neascuțite corect sau neîntreținute generează o cantitate mai mare de praf;
  • întreținerea curățeniei în secții și ateliere. Folosirea metodelor care nu permit reintrarea prafului în sistem: curățarea prin metode ude, aspirarea prafului; curățenie zilnica astfel încât praful să nu se acumuleze;
  • evitarea folosirii aerului comprimat pentru îndepărtarea prafului rezultat din prelucrări. Inlocuirea lui cu sisteme de aspiratie;
  • folosirea echipamentului de protecție dotat cu mănuși și măști cu filtre de aer performante;
  • informați-vă asupra riscului folosirii anumitor specii exotice. Studiați fișele de securitate și participați la seminarii cu astfel de teme.
praf de lemn
sursa foto: thefamilyhandyman.com
Sisteme de exhaustare, utilaje și scule cu aspirator de praf

Modul în care puteți reducere cât mai mult praful din lemn din aer și implicit al riscului de îmbolnăvire este echiziționare de sisteme de exhaustare care să-l elimine din spațiul de lucru. Acestea trebuie sa fie dotate cu filtre performante care să permita reținerea unei cantități cât mai mare de praf cu dimensiuni cât mai mici. Astfel aerul va fi eliberat în spațiul de lucru sau în atmosferă mult mai curat iar riscul apariției alergiilor și al problemelor respiratorii va scădea.

Și utilajele dotate cu guri de absorbție chiar langă scula care face tăierea, găurirea sau frezarea sunt o foarte bună investiție. Prin absorbția imediată a prafului și rumegușului generat se prelungește și timpul de viață al sculelor ceea ce este încă un mare avantaj.

Șlefuirea este mare generatoare de praf, atât de lemn cât și de lac. Dacă mașinile sunt dotate cu aspiratoare performante, nu același lucru se întâmplă în cazul șlefuirii manuale. Aceasta se face de obicei în atelier iar eliminarea prafului este lăsată în seama sistemului de exhaustare. O bună investiție în acest caz ar fi mesele speciale de șlefuit dotate cu sistem de aspirare a prafului. Acesta este îndepărtat imediat ce este generat scăzând foarte mult riscul de îmbolnăvire. Am fost la un moment dat într-o fabrică de mobilă din Bulgaria. Făceau scaune speciale pentru copii pentru o firmă daneză. Se șlefuia foarte mult manual, dar praful aproape că lipsea din secția de producție, destul de mare de altfel. Toate cele 15-20 de mese unde se făcea șlefuirea erau dotate cu sisteme de aspirație. Atmosfera în hală era curată iar femeile care șlefuiau nu erau pline de praf din cap până în picioare.

praf de lemn
sursa foto: buidstaffwithasa.com
În concluzie

Nu neglijați praful de lemn existent în atelier pe ideea că în trecut tâmplarii nu aveau sisteme de exhaustare și nu pățeau nimic. În trecut nu existau aceste scule care generează praf din ce în ce mai fin, iar organismul tâmplarilor nu era slăbit de alimente procesate și un mediu înconjurător tot mai plin de noxe. Și nici nu lucrau cu specii aduse din cele mai îndepărtate colțuri ale lumii.

Există și reglementări ale cantității de praf permisă în mediul de lucru. Normele Generale de Protecția Muncii prevăd în Anexa 32 o limită de 5 mg pulberi/m³ aer atât pentru lemnul de esență tare, cât și pentru cel moale, dar numai 0,5 mg/m³ pentru lemnul de cedru.

Trăim vremuri în care alergiile sunt tot mai frecvente, iar reacții de neexplicat ale organismului apar mereu. Un mediu de lucru curat ne poate feri de neplăceri suplimentare sau chiar de boli profesionale. Este bine să nu ignorăm acest lucru.

Spor la lucru și aveți grijă de sănătate!

praf de lemn

Mihaela Radu

Mihaela Radu este inginer chimist dar are o mare pasiune pentru lemn. De mai bine de 20 de ani lucreaza in domeniu, finisarea lemnului fiind ceea ce a definit-o in aceasta perioada. A acumulat experienta lucrand intr-un institut de cercetari, in propria firma, precum si intr-o multinationala. Isi doreste sa impartaseasca continuu din experienta proprie cu cei care au aceeasi pasiune....si nu numai.

1 comentariu

Adaugă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Abonează-te la newsletter