Specii lemn

Carpenul, de la roată la lemn de foc

Un lemn de foc foarte apreciat este cel de carpen. Nu există site specializat care să nu-l pomenească, punându-l alături de fag, stejar sau frasin, specii dense care ard încet, întrețin arderea și degajă multă căldură. Puțini își mai amintesc însă că din lemn de carpen se făceau în trecut roțile căruțelor, jugul boilor sau șuruburile din lemn. Densitatea, duritatea și rezistența la abraziune face lemnul de carpen potrivit pentru bețele pentru tobe, elemente din construcția pianelor, viorilor sau xilofoanelor. Să aflăm mai multe despre acest lemn mai puțin cunoscut.

Carpenul

Copacul carpen crește în Europa centrală, în cea estică și de sud, în sudul Angliei și în partea vestică a Asiei. Este vorba despre carpenul care crește și în România, adică de Carpinus Betulus, pentru că există peste 40 de specii de carpen. Este considerată o specie invadatoare, care crește în terenurile nisipoase alături de stejar și tei, la câmpie și de fag, în zonele de deal. Preferă clima caldă și de aceea nu depășește altitudinea de 600 m.

La maturitate ajunge la 15-20 m înălțime, 0,6-1 m diametru și poate trăi peste 300 de ani. Trunchiul este deseori canelat și strâmb cu scoarța fină de culoare gri verzuie. Este de multe ori confundat cu fagul sau ulmul din cauza formei frunzelor. Părți ale copacului – frunze, scoarță – sunt folosite în medicina tradițională pentru a opri sângerarea, a face ceaiuri revigorante sau pentru atenuarea durerilor de dinți.

Cei care caută informații în site-uri străine găsesc carpenul sub denumirea de European hornbeam, Common horbeam sau pur și simplu hornbeam. Sunt denumiri care sugerează duritatea, horn însemnând corn și beam, grindă. Mai poate fi găsit și cu denumirea yoke elm – ulm de jug.

Structura și proprietățile lemnului de carpen

Lemnul de carpen este deschis la culoare, cu diferență aproape imperceptibilă între alburn (alb) și duramen (gălbui). Fibra este dreaptă, uneori ușor răsucită, cu textură fină și uniformă. Porii sunt numeroși, difuzi, mici spre mediu, cu aranjament radial sau diagonal. Razele medulare sunt mici și rar vizibile cu ochiul liber.

Nu este un lemn foarte rezistent la putrezire și nici la atacul insectelor, în schimb este foarte rezistent la uzură și abraziune. Este dur și are densitate mare ceea ce-l face mai puțin flexibil și foarte greu de lucrat cu scule obișnuite de tâmplărie. Se lucrează însă bine pe strung tocmai pentru că are densitatea mare. În plus, textura fină și uniformă nu produce surprize la strunjire. Nu are miros, se încleiează, băițuiește și finisează fără probleme.

lemn de carpen

Utilizări

Lemnul de carpen se utilizează ca lemn de foc, pentru obținerea pardoselilor, a furnirului, mânerelor de scule, bolurilor sau tocătoarelor măcelarilor, a părților instrumentelor muzicale care implică rezistență îndelungată (ciocanelele pianelor, cheile instrumentelor cu coarde, bețele tobelor). În trecut era folosit foarte mult acolo unde era nevoie de un lemn dur, rezistent la abraziune. Se făceau cuie și șuruburi din lemn, osii și roți pentru căruță, mânere pentru fierăstrău, ciocane din lemn sau rindele. Romanii l-au folosit pentru a construit carele de lupta. Sunt site-uri englezești care îl consideră cel mai dur lemn european.

Daca vei căuta obiecte din carpen, primele care-ți vor apărea sunt bețele de toboșar. Mânerele pentru dălți, diferite tipuri de rindele, boluri sau obiecte de decor sunt alte tipuri de obiecte făcute din lemn de carpen. Cu toate că este menționat și ca lemn pentru mobilă, rar găsești o piesă de mobilier din carpen. Duritatea care-l face dificil la prelucrare este motivul principal pentru care este ocolit de tâmplari. Nu și de cei care strunjesc lemnul. Are densitatea potrivită pentru astfel de operații iar fibra uniformă nu pune probleme. Rarele colorații care apar uneori ca defecte de creștere dau farmec bolurilor sau celorlalte obiecte obținute cu ajutorul strungului.

Finisajul care se potriveste foarte bine cu lemnul de carpen este uleiul. Îi pune în valoare textura fină iar culoarea deschisă în combinație cu uleiul dau un galben pal foarte plăcut. Uleiul ajută și atunci când carpenul este folosit la exterior pentru că îndepărtează apa și-i crește rezistența la putrezire.

lemn de carpen
sursa foto: wickedmata.co.uk
Carpenul – lemn de foc

După unele surse puterea calorică a carpenului este 4200 kcal/kJ, dupa altele, 3500 sau chiar 3200 kcal/kJ. Cu toții sunt însă de acord ca este unul dintre cele mai bune lemne de foc, cu ardere lenta și continuă, cu flacără strălucitoare și degajare însemnată de căldură. Într-o clasificare a lemnului de foc pe o scară de la 1 la 5, unde 1 este cel mai slab și 5 cel mai bun lemn de foc, carpenul ocupă locul 4. Mai bine cotat este lemnul de frasin si uneori, cel de fag, dacă este bine uscat. După unele surse fagul este însă comparabil cu carpenul ca putere calorică. Similar cu carpenul ca putere de încălzire – în clasa 4 – este lemnul de mesteacăn, arțar, stejar, prun sau măr. Ulmul, laricele și pinul sunt sub carpen, în clasa 3, molidul este în clasa 2 iar teiul în 1.

Prețul lemnului de foc este dat pentru m³ sau m ster de lemn. Trebuie știut că cele două unită,i nu sunt egale, metrul ster fiind mai mic decât m³: 1 m ster = 0,68 m³. Este perioada când media abundă de informații privind lemnul de foc și prețul lui. De exemplu, aici găsiți prețul lemnului de foc în diferite județe.

Proprietățile de combustibil ale carpenului nu se reduc doar la arderea lemnului. Din el se face cărbune de foarte bună calitate. A fost o vreme când Anglia era renumită pentru calitatea cărbunelui obținut din lemn de carpen. Încă mai sunt regiuni unde se obține acest tip de cărbune

Cu toate că acum rolul lui se reduce la a ne încălzi, să nu uităm că jugul boilor din pictorile lui Grigorescu sau roțile vechi pe care le mai vedem la câte un han, puse la loc de cinste, erau făcute din lemn de carpen. Este un lemn deja intrat în moștenirea noastră culturală.

Casarbor-noua colecție de case de vacanță

Categorii

Abonează-te la newsletter