Deco&Design

Lemn, design și o pasiune fără limite

Știți de ce mă bucur teribil că există această revistă? Pentru că am ocazia să cunosc oameni extraordinari, care ies din șabloane și aleg să-și urmeze visurile. Și o fac cu o pasiune fără limite. De data aceasta am cunoscut un tânăr designer din Turda, Radu Călian, posesorul brandului Tilion sudio, a cărui pasiune pentru lemn îl face să depășească cu încredere toate obstacolele. Este un tânăr de 27 de ani, care nu doar creează lucruri frumoase, dar și vorbește foarte frumos. Urmăriți-l, vă rog!

Revista din Lemn: Când ai început această activitate? Ai studii legate de design sau arhitectură?

Radu Călian: Am fost atras de design din perioada liceului, când visam să studiez design auto. Însă mi-am dat seama ca acesta este un domeniu slab dezvoltat la noi în țară, așa că m-am îndreptat spre design în general. După liceu am dat admitere la Universitatea  de Arte și Design din Cluj Napoca, însă am fost admis doar cu taxă. În același timp am fost admis și la Universitatea Tehnică, secția de design industrial. Fiind la buget am ales această cale. Privind în urmă, pot să spun că a fost o întâmplare norocoasă și mă bucur că s-a întâmplat așa.  Avantajul pe care îl are o universitate cu profil tehnic este că îți dezvoltă gândirea într-o altă direcție decât  universitatea de arte, te învață cum funcționează produsele și mai ales cum pot fi făcute.  Desigur, la momentul actual are și un mare dezavantaj – partea creativă și materiile care implică direct creația sunt pe plan secundar și atunci ești mai mult inginer decât designer, dar creativitatea se poate cultiva și individual. Din ultimul an de facultate am început să lucrez ca freelancer pe design de produs, pe platformele online existente. M-am axat pe modelarea cu suprafețe, ceea ce ulterior pot să spun că m-a ajutat foarte mult când modelez produsele curente.

Advertisement

RdL: Am înțeles că ai descoperit lemnul în urmă cu un an și jumătate. Cum s-a întâmplat?

RC: Pe lângă activitatea de feelancing, în toamna anului 2014 mi-am improvizat pe balcon un banc mic de lucru rudimentar, cu câteva unelte de mână. Deși mai făcusem în timpul facultății câteva obiecte din diferite materiale, lemnul m-a atras cel mai mult. Am făcut o linguriță de lemn, o ramă de tablou, o ramă de oglindă și alte lucruri mărunte – unele erau pentru mine, pe altele le făceam cadou. Feedback-ul primit a fost pozitiv și asta m-a încurajat.  Îmi găsisem un nou hobby care îmi permitea să îmi exprim creativitatea. Nu aveam însă spațiul, uneltele și experiența. În martie 2015 m-am mutat într-o cameră de 4 pe 4. Spațiul crescuse un pic, dar tot nu aveam o idee clară despre viitor. Era încă o activitate secundară pe lângă activitatea de freelancing. Am mai făcut și alte obiecte – piaptăne, mici cutii de lemn, scrumiere – dar erau în continuare cadouri pentru cei din jur.pasiune fără limite

Primul obiect gândit să fie cândva un produs de serie și asupra căruia am insistat mai mult din punct de vedere design, a fost o pereche de ceșcuțe din lemn pentru cafea.

Advertisement

pasiune fără limite

Însă nu am încă aparatura necesară producerii lor în serie.

RdL: Am văzut câteva modele originale și interesante. Realizarea este a ta cap-coadă? Adică design, proiect, relizare din lemn, finisare, adăugare parte electrică?

Advertisement

RC: În primul rând, vă mulțumesc pentru apreciere. La finele anului 2015 au început să apară și primele comenzi de la diferiți prieteni pentru obiectele făcute de mine. Pentru mine asta a fost  și este o adevărată bucurie. Este ceea ce mă susține și mă încurajează să continui activitatea. Primul obiect mai mare, pe comandă, a fost  o sculptură de dimensiuni relativ reduse (35 cm înălțime) – „Înger de veghe”

pasiune fără limite

Apoi a urmat candelabrul Morphoza, candelabrul Libra și ultima, lampa Epitet. Toate sunt făcute de mine cap-coadă. Concept, realizare, partea electrică, totul până la instalarea în casa omului. Și toate sunt unicat. Fiecare obiect este executat direct pe lemn, fără a avea schițe sau modele 3D. Fiecare parte este desenată cu creionul direct pe lemn și gândită pe parcurs. În cazul acesta, conceptul ia naștere o dată cu produsul finit, proiectarea, designul și execuția sunt împletite. Fără model de fabricație și proces de manufacturare standardizat procesul este mai lent, dar îmi place pentru că nu sunt nevoit să fac rabat la creativitate. Dacă îmi vine o idee pe parcurs și o consider mai bună, am toată libertatea să experimentez și să o implementez. Desigur, de la obiect la obiect acumulezi experiență, mai adaugi o unealtă ca să lucrezi mai ușor și procesul nu e niciodată la fel.  Întotdeauna e ca începutul unei plimbări lungi și ajungi în fața unui munte – de fiecare dată înveți și înveți cum să modelezi mai ușor, cum să asamblezi mai ușor, cum să obții efectul dorit mai ușor. Pe măsură ce te aventurezi mai departe vezi câte mai ai de învățat. Atât pe partea de realizare cât și pe partea de finisaje lemn. La începutul activității nu m-aș fi gândit că sunt așa de multe variante de a finisa o bucată de lemn. Și îmi dau seama că am încă multe de învățat.

Advertisement

RdL: Dintre toate proiectele de până acum, care este cel mai aproape de suflet? Și care ți s-a părut cel mai greu?

RC: Momentan încă explorez, încă încerc să definesc un stil, un look pe care doresc să îl ofer. Dorința mea este de a oferi o alternativă la designul minimalist de acum și să ofer un altfel de frumos pentru acei oameni care doresc să iasă din mainstream. Îmi doresc să exprim profunzime prin forme organice, dar în linii mai brute, nu foarte finisate. Cea mai mare satisfacție este când vezi reacția clientului. La început el nu știe exact ce v-a primi. Întotdeauna fac o propunere, dar nu concretă, nu cu un concept stabilit pe hârtie, ci cu promisiunea că o să îi depășesc așteptările. Și până acum a funcționat, reacțiile au fost întotdeauna pozitive. Pentru mine asta face procesul special și mă dedic fiecărui produs în parte, pun o parte din sufletul meu, pun dragoste în acel obiect. Ultima creație este totdeauna mai proaspătă în minte și pare ceva natural să  îndrăgesc mai mult ceea ce am realizat recent. Momentan lampa Epitet este cea mai de suflet creație deoarece este proaspăt întipărită în minte.

pasiune fără limite
Epitet (lampă)

Aș putea să spun că a și implicat cel mai mult efort. Fiind un corp masiv a fost mai multă muncă manuală de modelare și finisare a formei. Cred că de la obiect la obiect am șansa să mă descopar tot mai mult ca designer și ca artist. Fiecare obiect este o oportunitate să arăt ceea ce simt în legătură cu designul, cu activitatea de creație, este o incursiune în interiorul sufletului și a minții celui care crează. Creativitatea este mijlocul principal de transport care te duce și îți arată ce ai de făcut și cum ai să faci acel obiect. Desigur, procesul se rafinează și se cultivă în timp, iar eu sunt abia la început. Este un proces care are nevoie de timp să se maturizeze, un proces pe care nu îl poți grăbi. De aceea, sunt de părere că fiecare creator, artist, designer care își îndrăgește creația este în același timp și complexat de unele aspecte pe care știe că ar fi putut să le facă mai bine.

Advertisement

RdL: Descrie in cateva cuvinte studioul tau: unde este, cu ce este dotat, ce-i lipseste.

Studioul… ideea de studio, de studio de design, o am din facultate. Încă de pe atunci știam ca aș vrea să am un birou/atelier/spațiu unde să dezvolt, unde să fac ceea ce îmi place. Nu îmi era clar pe ce o să mă axez, ce produse o să fac și cum o să fac toate acestea, dar aveam ideea și dorința. Aș putea spune că studioul este în permanență în suflet și minte, dar uneori schimbă locul fizic. Studioul căruia încerc să îi dau naștere se numește „Tilion studio”, sub brandul „Tilion”. Anul acesta am luat decizia de a mă muta din Cluj înapoi în Turda, de unde sunt, pentru a reduce costurile de întreținere și funcționare. În iarna lui 2015 am avut o spargere în Cluj. Am rămas fără sculele electrice de mână. Deși a fost demoralizant, evenimentul m-a împins, m-amotivat.  Am reușit să achiziționez altă aparatură, mai mare, mai diversificată, care să-mi permită să desfășor activitatea. Ideal ar fi să pot cumpăra aparatură nouă, dar mă mulțumesc pentru moment și cu aparatură second-hand. Studioul propriu-zis este la început; m-am mutat în septembrie și sunt încă prins cu amenajarea și dotarea. Va avea o zonă de birou, una de primire clienți și spațiu de atelier. Încă este departe de ce îmi doresc, dar ideea începe să prindă contur. Am în dotare o mașină combinată – circular, abric, freză – pentru lucruri mai fine, un banzic, traforaj electric, mașină de găurit cu coloană și alte unelte electrice de mână. Desigur, ca orice entuziast încă simt nevoia și de alte unelte, mi-aș dori o mașină de rindeluit pe grosime, un strung și un router CNC. Dar sunt optimist că vor veni și ele la momentul protrivit. Până atunci ma concentrez pe amenajarea spațiului.

pasiune fără limite
Morphoză (candelabru)

RdL: Cum te-ai prezenta dacă ar trebui să vorbești despre tine? Spune 3 cuvinte care te caracterizează.

Advertisement

RC: Să vorbești obiectiv despre tine este destul de dificil, dar am să încerc. Aș prefera totuși să vorbesc despre imaginea pe care doresc eu să o proiectez în afară. Cred că fiecare persoană pe care o cunosc mă percepe altfel decât ceilalți sau decât mine. Cumulul acesta de percepții ale apropiaților și ale persoanelor cunoscute ne ajută să realizăm cum suntem. Pot să vă spun din start că sunt încăpățânat. De obicei aleg să fac ceea ce îmi place și stau în această direcție cu încăpățânare. Desigur, nu sunt nici surd la opinile celorlalți și nici prost să dau la o parte sugestiile. Încerc ca tot ceea ce vine înspre mine să trec prin filtrul personal și să văd dacă mă ajută sau nu, cum aș putea să folosesc informația respectivă.

pasiune fără limite
Libra (candelabru)

Chiar dacă nu sunt cea mai sociabilă persoană pe care o cunosc, sunt un iubitor de oameni. Îmi plac oamenii așa cum sunt ei, iar dacă sunt sinceri și calzi, cu atât mai bine. Așa mi-aș dori să fiu perceput și eu. Sunt probabil și un visător. Nu cred că aș fi ajuns să descopăr ceea ce îmi place să fac fără să visez, să îmi imaginez. Și aici intevine iar încăpățânarea de a rămâne fidel dorinței, de a urmării propriile vise în pofida obstacolelor care îți ies în cale. Sunt om ca toți ceilalți – gândesc, vorbesc și încerc să fac cât mai bine ceea ce îmi propun. Încerc să fiu perseverent și consecvent. Uneori reușesc , uneori dau greș, dar bănuiesc că face parte procesul de maturizare. Ca sa rezum în 3 cuvinte cum mă văd – pasionat, direct, norocos.

RdL: Pot spune că și noi suntem norocoși, pentru că te-am cunoscut. Mult succes în tot ceea ce faci!

Advertisement

3 comentarii

Adaugă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Mașina de aplicat cant Lohmeyer KAM 792 IQ

Categorii

Abonează-te la newsletter