Clicky

Specii lemn

Lemnul de mahon: specii diverse, proprietăți, utilizări

lemn de mahon

Lemnul de mahon era întâlnit în trecut în palate și castele, fiind supra-numit „lemnul regilor”. Producători de mobilă renumiți ai secolelor 18 si 19, precum Chippendale sau Sheraton, au făcut din acest lemn exotic cel mai apreciat lemn al acelor vremuri. Piese de mobilier din lemn de mahon sculptat cu elemente specifice perioadei au supraviețuit vremurilor și se vând acum la licitații de artă cu echivalentul unor mici averi. Valoarea mobilei la aceea vreme era dată și de faptul că lemnul, adus cu greu din colonii, era foarte scump. Acum, mahonul nu mai este atât de greu de găsit, dar a apărut „inflația”de specii. Lemn asemănător ca desen și culoare este vândut ca mahon, cu toate că are proprietăți diferite. Ce tip de mahon este considerat cel original și de ce este diferit de celelalte specii aflați imediat.

lemnul de mahon
sursa foto: en.wikipedia.org
Există mai multe feluri de mahon: specii originale, specii asemănătoare și specii diferite comparativ cu mahonul original.

Mahonul autentic unanim recunoscut este cel din genul Swietenia ce crește în America, cu precădere în America de Sud. Sunt 3 tipuri principale în interiorul acestui gen:

  • Mahonul cubanez (Swietenia mahogani). Dacă ar fi să facem o ierarhie a mahonilor acesta ar fi primul. În trecut a fost masiv exploatat pentru cheresteua foarte curată și frumoasă provenita din copaci foarte înalți. În 1946, Cuba a interzis exportul din cauza cererii foarte mari și a exploatării exagerate. Acum mahonul cubanez aproape a dispărut de pe piață.
  • Mahonul din Honduras (Swietenia macrophilla) este cunoscut și sub numele de mahon brazilian și este foarte apropriat ca proprietăți de mahonul original. Și exploatarea lui în zonele unde crește natural a fost restricționată, lemnul provenind acum mai mult din plantații.
  • Mahonul mexican (Swietenia humilis). Copacii acestei specii sunt mult mai mici, cheresteaua având o calitate mai slabă (noduri și fibră neuniformă). Sunt păreri cum că în trecut și acești copaci erau foarte înalți, dar exploatarea exagerată și trecerea la cultivarea lor au dus la apariția unor copaci cu creștere diferită.

Foarte asemănător acestor tipuri de mahon original este mahonul african. Nici el nu este de un singur fel, dar cel mai cunoscut este Khaya ivorensis. Mahonul african este cel care se găsește pe piața europeană. Este mai dur decât mahonul original, dar se lucrează bine.

lem de mahon
mahon african
sursa foto: wood-database.com

Mahonul african face parte, ca și speciile de mahon original, din familia Meliaceae. Din aceeași familie fac parte și alte specii, cu proprietăți mai diferite, dar care sunt acceptate de o mare parte dintre specialiști ca făcând parte din familia mahonilor. Cele mai cunoscute sunt sapele, sipo și cedrul roșu australian.

Există însă specii precum mahonul filipinez, mahonul chinezesc, mahonul indian sau mahonul indonezian care sunt foarte diferite ca proprietăți de mahonul original și care nu sunt recunoscute de specialiști ca fiind mahoni. Denumirea lor este în primul rând comercială și se bazează pe o asemănare de desen sau culoare. Mahonul filipinez mai este cunoscut și sub numele de meranti.

 

Ce face mahonul atât de special sunt calitățile deosebite ale lemnului. Diferența dintre speciile din familia Meliaceae, considerate de marea majoritate a secialiștilor ca fiind mahoni și cele care aspiră la titlul de mahon se vede la preț și la modul cum se prelucrează

Și totuși, dacă seamănă atât de mult la desen și culoare, de ce nu considerăm toate speciile ca fiind tot mahon? Pentru că nu numai culoarea și desenul fac din lemnul de mahon unul deosebit. Sunt multe alte proprietăți care l-au făcut atât de dorit, încât exploatarea lui a trebuit să fie controlată. Iată câteva dintre ele:

  • se lucrează bine și cu ușurință, atât manual cât și cu mașini. Fibra este dreaptă și consistentă, este dur, dar nu atât de dur încât să se prelucreze greu. Asta înseamnă că se lucrează și se șlefuiește ușor, dar este rezistent la lovituri și zgărieturi;
  • foarte bună stabilitate. Lemnul de mahon este recunoscut pentru stabilitatea lui dimensională. La variații mari de umiditate el continuă să fie foarte stabil, nu se curbează și nu se umflă, îmbinările și lipirile rămânând intacte;
  • rezistentă bună la putrezire. Rezistența nu este atât de mare ca cea a teak-ului sau altor lemne exotice, dar este superioară majorității speciilor autohtone. Lemnul provenit de la copacii mai bătrâni și crescuți natural în pădure este mult mai rezistent decât cel al copacilor tineri din plantații.
  • fibra dreaptă și frumoasă, culoare specifică. Culoarea este atât de deosebită încât a dat naștere unor baițuri care colorează lemnul obișnuit în „mahon”. Poate de aici senzația că vedem peste tot mobilă din mahon. De fapt este vorba de lemn de diverse esențe colorat în culoarea mahon, care seamănă cu cea a lemnului. Pentru că lemnul de mahon are o mulțime de culori în desenul lui, pornind de la benzi de culoare brun închis, trecând prin brun roșcat, până la roz. Iar culoarea diferă de la specie la specie. Mahonul are pori mari, răspândiți în tot inelul anual, care dau desene frumoase. La unele specii inelul anual nu este clar delimitat.
  • cherestea de dimensiuni mari cu fibra dreaptă și fără noduri. Datorită climei din zonele de origine (Peru, Brazilia, Cuba, Honduras) copacii cresc foarte înalți fiind în același timp foarte rezistenți. Din astfel de copaci se obțin bucăți lungi și late de cherestea, fără noduri și defecte.
lemn de mahon
mahon Honduras
sursa foto: wood-database.com
 Utilizările lemnului de mahon

Mahonul se folosește atât ca furnir, cât și ca lemn masiv, cherestea. Mahonul original se prelucrează și se colorează cu ușurință. Speciile considerate mahon pot da probleme la colorare din cauza sărurilor depozitate în pori. Cu cât solul în care au crescut conține mai mult silicat cu atât aceste probleme sunt mai mari.

În perioada de glorie a mahonului – secolul XVIII si XIX – era folosit de producători renumiți la obținerea piselor de mobilier. Și acum este folosit la obținerea mobilei, atât din masiv cât și furniruită. Nu mai este atât de scump precum era în trecut, dar nici ieftin nu este. Cel puțin cel original, care se găsește din ce în ce mai puțin, este chiar foarte scump.

Mahonul este folosit la obținerea cutiilor de bijuterii sau pentru trabucuri, la fabricarea chitarelor clasice sau electrice, pentru pardoseli sau trepte de lemn. Ebeniștii îl folosesc la realizarea intarsiilor sau pentru restaurări.

lemn exotic
sursa foto: keymusic.com

Datorită rezistenței bune la umezeală este folosit la fabricarea yachturilor sau a altor ambarcațiuni.

lemn exotic
sursa foto: megayachtnews.com

Mahonul a fost și va fi întotdeauna un lemn prețios. Chiar dacă nu mai este socotit lemnul regilor, el contribuie la valoarea pieselor la care este folosit.

Mihaela Radu

Mihaela Radu este inginer chimist dar are o mare pasiune pentru lemn. De mai bine de 20 de ani lucreaza in domeniu, finisarea lemnului fiind ceea ce a definit-o in aceasta perioada. A acumulat experienta lucrand intr-un institut de cercetari, in propria firma, precum si intr-o multinationala. Isi doreste sa impartaseasca continuu din experienta proprie cu cei care au aceeasi pasiune....si nu numai.

4 comentarii

Adaugă un comentariu

      • Daca vad ca mi-ati raspuns, o sa va mai dau cateva idei, dintre speciile care mi-i se par interesante, desi nu am vazut niciodata, doar am citit despre ele sau le-am vazut pe internet la unii tamplari. Ar fi unele exotice, gen padauk, yellowheart, mexican kingwood(acesta arata extraordinar), snakewood, bocote, cocobolo sau osage orange, acesta din urma creste si la noi, am vazut doar copacul, nu si lemnul, merele cailor cred ca le zice.
        Bine, nu zic eu sa scrieti despre ele, ca e foarte mult, dar ca idee, poate am enumerat si o anume specie despre care nu stiati si o gasiti interesanta! Numai bine! 🙂

[index]
[index]